Almanahul Argus din 1923 dedică un articol amplu Uzinelor Lemaitre, din care aflăm, în primul rând, că domnul „Louis Lemaitre, având concesiunea spălatului rufelor de la spitale, face în 1865 o spălătorie mecanică; iar în 1873 clădește lângă această spălătorie actuala turnătorie, cu șarpantele și macaralele sale de lemn”…

Am început în episodul anterior povestea Uzinelor Lemaître istorisită de almanahul pe anul 1923 al ziarului Argus – Economie, Statistică, Judiciare, Finanţe, Comerţ, Industrie, Agricultură. Să urmăm deci firul acesteia!

„La 1905, fabrica intră într’o nouă fază de dezvoltare, d. Oscar Jaumotte fiind numit administrator delegat al societăţii. În 1916, se transformă în „Societate Anonimă a Uzinelor Metalurgice Lemaitre”, cu un capital de 1.000.000, d. Jaumotte continuând a conduce societatea în calitate de administrator – delegat; iar d. Inginer Silviu Marino, luând conducerea tehnică a uzinelor în calitate de director.

Cine a văzut aceste uzine înainte de război, şi cine are prilejul de a le vedea astăzi, recunoaşte că o transformare uriaşă s’a operat în organizarea şi activitatea lor în intervalul acesta destul de scurt.

Această schimbare radicală a început să se producă la 1921, când s’a pus bazele dezvoltărei de azi a acestei întreprinderi metalurgice, prin reorganizarea ei financiară.

Capitalul societăţii a fost sporit dela 1.000.000, mai întâi la 20.500.000 şi apoi în 1922 la 32.000.000. Finanţarea societăţii s’a făcut cu concursul Băncei Româneşti şi a Societăţii Generale din Bruxelles, uzinele fiind puse sub direcţia generală a d-lui inginer Silviu Marino.

Graţie acestei reorganizări financiare şi conducerii actuale, întreprinderea a luat un avânt extraordinar.
Vechile ateliere Lemaitre au fost mărite cu hale noui şi instalaţiuni speciale pentru reparaţiuni mari de vagoane şi locomotive.
O hală nouă pentru reparaţiuni de locomotive a fost construită după o concepţie modernă, garantând o producţie de circa 100 locomotive anual. Această hală este străbătută de un transbordor pe pământ şi trei poduri rulante în aer. Nu posedă nimic inflamabil.

În 1922, s’a început construcţia unei anexe a fabricei în str. Lânărieĭ:(secţia vagonaj) după o concepţie proprie a conducătorilor actuali ai întreprinderii. Această anexă, situată pe un teren de 5000 m.p., va fi terminată complect, intrând în plină activitate în primăvara acestui an.

Uzinele au fost apoi legate cu gara Filaret printr’o linie de 2 km. 100 m. şi un pod peste Dâmboviţa de 22 m. – ambele lucrări fiind executate de uzinele societăţii şi pe comptul ei.

Aceste amenajări clasifică uzinele Lemaitre, printre cele dintâi din vechiul regat.

sursa: /bucurestiivechisinoi.ro/2015/10/nitica-istorie-lemaitre-ii/

 

 

Lasă un răspuns